Din înălțimi...

Din înălțimi...

Din înălțimi de zări divine, un Creator privește, cheamă,
Iubind cu drag pe orișicine: Ia în seamă, ia în seamă!

Uită-te pământ cum geme, se rupe, crapă, se îneaca,
Arde, fuge - pământene, Te apleacă-n fața Lui, te apleacă.

Caci zorii zilei se ivesc, cu ei - urgia cea cumplită,
Ascult, urmez, și îl cinstesc - sfârșit: cununa fericită!

Glasul Lui, strigă, răsună, mâna Lui, arată spune,
Azi, da, azi e Vestea Bună, spre a scăpa de vai, genune!

Privește-l pământene, ascultă-l, iubirea Lui, și pentru tine-i,
Vreme nu va mai fi multa, ce-i profețit sa vină, vine.

Azi, deci de-i asculți chemare, în mâna-i ce susține, în har
Vei întra în sărbătoare, prin Jertfa Fiului ca Dar!