Paine si lapte

La fereastra vantul suiera.
Era o seara rece. Primavara.
Un copilas linistit adormea
Leganat de o tanara mama.

Unele hornuri mai fumegau
Umbrite de norii tacuti.
Luminile incet se aprindeau
Ziua aproape a trecut.

Cate un om trecea obosit
Grabit sa ajunga acasa.
Ducand bomboane la copii
Si paine pentru masa.

Noaptea cobora tacand
Ca o patura acoperea pamantul.
Un caine se zarea latrand.
Sarea si se certa cu vantul.

Natura toata se opri in loc,
Iar apoi, ca prin minune,
Pasari, ape, greieri, plopi
inaltau o rugaciune.

Dar intr-o casa mai saraca
Un tata-si cuprindea copilul.
-Haideti ca sa stam la masa
Si Biblia ne va fi festinul.

Citira cu nesat Cuvantul
Si tatal explica cu drag.
Atat mama, cat si pruncul
Ascultau soptind: asa-i!

Se ridicara in picioare,
Iar tatal rosti catre baiat:
-Pavel, multumeste de mancare!
-Tata, dar nu am mancat.

Atunci tatal cu rabdare
si cu ochii inlacrimati,
Ii dadu o sarutare
Si il ridica pe brat.

-Vezi tu, Pavel, Dumnezeu
Si harul Lui ne e de-ajuns.
Painea e Cuvantul Sau.
Azi ne-am hranit doar cu Isus.

Iar pentru maine stie Domnul
Ce vom manca si ce vom bea.
Azi important e doar un lucru:
Sa cautam Imparatia Sa.

Sufletul e cel ce-i vesnic
El ne va-nsoti candva
Cand vom pleca la Cel ce-i vrednic
De toata multumirea ta.

Si acum haide, e tarziu.
Ne vom ruga si vom dormi.
Si se ruga bietul copil
Cerand paine a primi.

Iar neaptea, Pavel mic visa
Cum impartea la alti copii
Cu drag, mancarea sa
Si alta imediat primi.

Cand mancau din painea sa
Le apareau doua aripi
Si fiecare se nalta
La Tronul harului divin.

Cand se trezi era lumina.
Iesi afara si privi mirat.
Un cos de paine sta pe tina
Si o sticla de lapte pe gard.

Fugi la tata agitat.
-Tata, am primit mancare!
Dumnezeu m-a ascultat!
Mama radea cu incantare.

-Cand voi fi mare vreau sa fiu
Un bucatar. Si stii de ce?
Ca sa-i hranesc pe toti si ei
Sa zboare sus in cer.