Trec secundele mai iute

Trec secundele mai iute

Trec secundele mai iute
Căci pământul se învârtește
După Taine neștiute,
Necuprinse omenește,

Trec și orele-n rafale,
Câte douăzeci și patru,
Vârtejuri săptămânale
Ce frâng „lutul” egolatru...

Lunile-n curenți constanți
Anii tot îi încunună
Și de ani încununați
„Drepții” laurii-și adună...

Anii trec și trec ca vântul,
Se apropie-n taină ceasul
Când și cerul, și pământul,
La Cuvânt opri-și-vor pasul...

Că-n curând vor trece toate...
Și cei ce-au respins Cuvântul
Vor cunoaște a doua moarte
Ce cuprinde infinitul...

A trecut un an și-or trece
Câți au mai rămas, ca vântul
Și nu-i mai putem întoarce
Decât doar așa, cu gândul...

Dar Cel ce înnoiește toate
Nu Își calcă Legământul
Și-așteaptă cu bunătate
Să-I dai inima și gândul

Ca să-ți poată face parte
De al Său har mântuitor
Și când le va înnoi toate,
Să fii un moștenitor...

(Am intrat în Noul An
Dar ce fel de bucurie
Și nădejde ai în plan? !
Căci tot ce nu-i sfânt se năruie... )

Hotărârea-ți aparține
Dar nu amâna s-o iei
Fiindcă timpul, vezi tu bine,
Nu-i cum pare, nici cum vrei!

30/12/2013*Ioan Hapca
(Zaragoza)