Scumpii noştri copilaşi!

Un nou-nãscut e-o binecuvântare!
Şi-a fost trimis firavul mititel,
Spre a gãsi o mamã primitoare
Şi-un tatã sã se bucure de el!

El e nevinovat: priviţi-i faţa!
Priviţi-i trupul lui neputincios!
Voi, ca pãrinţi, îi veţi urni viaţa
Ori cãtre lume, ori cãtre Hristos!

Din punctele acestea de vedere
El n-a fãcut nici bine şi nici rãu;
Dar poate-ajunge-un suflet care piere
Ca un stejar în colţi de fierãstrãu!

Sau poate fi un fãcãtor de pace,
Cu steagu-n mâini şi laurii pe piept;
Un om care lui Dumnezeu Îi place,
Purtând aureola de-nţelept.

☆

Te aşteptãm sã vii în curtea noastrã,
Sã-ntinerim de dulcele tãu grai
Şi sã te uiţi cum ninge, prin fereastrã,
Tu, sprinten îngeraş, cu pãr bãlai!

Noi, cei maturi, cu tâmplele cãrunte,
Prezenţi la astã strângere "ad-hoc",
Vrem a-ţi şopti, pupându-te pe frunte:
"În casa noastrã ai şi tu un loc!"

Azi mulţi resping aceastã judecatã
Şi spun mereu cã nu ne înţeleg;
Dar noi mãrturisim încã o datã
Cã-n chipul tãu vedem cerul întreg!

Fiţi binecuvântaţi deopotrivã,
Voi, mame înţelepte şi voi, taţi,
Ce-mpãrtãşiţi aceastã perspectivã...
Şi voi, copii, fiţi binecuvântaţi!