Moartea este o temniță în care stai de bunăvoie

Când ții de griji, grijile țin de tine.
Când ții de frici, fricile țin de tine.
Când ții de gânduri, gândurile țin de tine.

Dă-le drumul!

Ușor de spus, greu de făcut

Știi vorba aia: Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești…
Doar că la griji, frici, gânduri negative nu renunți așa de simplu, doar pentru că vrei și pui comutatorul pe „off”. Trebuie să le înlocuiești cu altceva.

Primul pas este să înțelegi că ești liber.

Tu ești liber, iar această libertate ți-a fost dăruită după ce a fost scump plătită. Ți-a fost dăruită pentru că nu ți-ai fi putut procura această libertate niciodată. Mântuirea de care beneficiezi a putut fi cumpărată doar de către un om drept, curat, sfânt, care să ducă o viață impecabilă. Un om care să-și jertfească viața pentru iertarea și eliberarea ta din lanțurile păcatului. Ale morții.

Moartea a ținut viața, cu tot ce este ea, captivă. Și moartea avea nevoie de o viață sfântă ca să elibereze viața întregii lumi. Dar cine să i-o dăruiască?

Isus nu a ținut de viața Lui trupească. Dacă ar fi ținut, toată omenirea ar fi rămas captivă acestei vieți pe care-o trăia. „Sfântă” sau păcătoasa, atât am fi avut: viața acestei lumi.

Continuarea aici.