Răsare o lumină

Isaia 9:1-7

În țara umbrei morții, răsare o lumină!
Căci, iată! Întunericul, nu va domni pe veci.
Peste pamântu-n care-i numai necaz, ruină,
Curând se-arată zorii, și netede poteci.

Tu înmulțești poporul, și îi dai bucurie,
Se bucură în Tine, ca-n zi de seceriș.
Parcă împarte prada cu mare veselie,
Ce-n lupta-nverșunată luat-au pe furiș.

Căci jugul apăsării, asupra-i nu mai este,
Luat e și toiagul, ce-l lovea an de an;
Nuiaua asupririi, ai frânt fără de veste,
În scrum sunt prefăcute, la fel ca-n Madian.

O veste minunată, străbate tot pământul,
Căci un copil din slavă, chiar azi ni s-a născut.
Și dat ne-a fost un Fiu, de Dumnezeu Preasfântul,
De Tatăl din mărire, ce n-are început.

Pe umerii puternici, va fi pusă domnia.
Căci pruncul cel din iesle, e-al lumii Împărat.
El, Prințul Slavei, Domnul, Isus Hristos, Mesia,
Îl vor numi de-a pururi, Puternic, MINUNAT.

Și Sfetnic fără seamăn, e numele ce-L poartă,
Părinte-al veșniciei, și tare Dumnezeu.
E Domn al păcii astăzi, peste ființa noastră,
Și cât vor ține anii, așa va fi mereu.

Va face ca domnia, să crească-n a Lui mână,
Pe scaunul lui David, mereu va-mpărăți,
În judecată dreaptă, va fi a Lui cunună,
Iar în neprihănire, pe veci se va-ntări.

Dany Căpătan