text Poezii

Domnul îi dă putere lui MOISE

de Maria Despescu
Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Maria Despescu
Domnul Îi dă putere
lui MOISE

Atunci, Moise și Aaron,
Hotărâți s-au dus la tron,
Vorbind clar lui, Faraon,
După ce i-a ascultat
Faraon, s-a mâniat,
Deci, lăsă toiagu-Aaron
Semn puterii, Domnului,
El, căzuse acolo jos
În camera tronului,
Luând chipul șarpelui,
De-au văzut cum la picioare
Se mișca un șarpe mare,
Cu-ajutorul vrăjilor
Toiegele magilor
Lăsate din mâna lor,
Când podeaua atingeau
Tot în șerpi se transformau,
Șarpele celor doi frați
Înghiți pe-ai celorlalți,
Faraon, se mânia
Dar să plece nu-i lăsa,
Nu credea pe, Dumnezeu,
Că-i putea face vre-un rău,
Oricât, Moise, insista
Faraon, se îndârjea
Și decis să nu-l asculte
Îl alunga de la curte.

Apele făcute sânge

După înc-o săptămână
Domnu-i, face să revină,
Când, Aaron, apa-i atinge
Nilul, se preface-n sânge,
Sânge-s iazurile toate
Și izvoarele de ape
Și-un miros de tot, cumplit,
De la peștii ce-au murit
Se-ntindea peste, Egipt,
Dar și înțelepții lui,
Slujitori ai, Soarelui,
Într-un mic bazin de piatră
Au făcut sânge din apă,
Nici acuma, Faraon,
Nu lăsa să plece-un om,
(Dumnezeu, asta voia,
Că inima-i împietrea
Să vadă puterea, Sa)

Invazia de broaște

Cum trecuse săptămâna
De cînd pe, Moise-l, alungase
Nelăsându-i pentru, Paște
Și a le sărbători
Moise, ridicase mâna
Cu-altă plagă a-i lovi,
A umplut țara de broaște
De pe apa, Nilului,
În hrana faraonului
Și oalele cu mîncare,
In pat, pe tron și pe picioare,
Scârba i-a cuprins ținutul,
Broaște-i erau așternutul
Dar magul cu-o vrajă-i paște
De scoate din apă broaște,
Faraon, chiar de-i scârbit
Îi oprește în, Egipt,
Fiind de, Domnul, împietrit.
I-a alungat pe cei doi
După ce, cele-ntâmplate
Au fost scoase din cetate,
Din cetate și ținut
Fiindcă, Dumnezeu, a vrut.


Inundarea cu păduchi

Aaron, preot, Domnului,
Ascultând porunca, Lui,
Toiagul ținând cu mâna
Răscoli grăbit țărâna,
Roind ca albina-n stupi
Mișunau pe toți păduchi
Și umblau aflați în cale,
Pișcând oameni și-animale,
Ajunseseră la tron
Zăpăcind pe, Faraon,
El și oamenii în unghii
Istoviți striveau păduchii,
Nu puteau măcar dormi
Că-i ciupeau noapte și zi,
Faraon, zice lui, Moise:
-Roag-acum pe, Dumnezeu,
Să oprească acest rău,
Dă-mi răgaz să mă gândesc
Cum să fac să vă-nvoiesc,
Făr-ami face vre-un rău mie
Să vă duceți în pustie,
Dar mințea ca altădat
Fiind de sus împiedicat.

Ciuma vitelor

Cu puteri nebănuite
Dădu, Domnul, boli cumplite
Cum a dat ciumă în vite
Și asta ca o ocară,
Dar numa-n această țară,
Să priceapă faraonul
Cine e, Dumnezeu, Domnul! ...
Și că fără voia, Sa,
Lumea nu ar exista.
Faraon, ofta într-una
Când ciuma-i luase turma,
Cămile, oi, cai și vite,
Zăceau moarte și-mpuțite,
Se mișcau viermii sub piele,
Fugeau oamenii de ele.
Supărați că al lor domn
N-a ucis cei doi evrei,
Egiptenii, ca un om
Vedeau rău pe faraon,
Dar era ”Eu Sunt„ cu ei,
Cu, Moise și cu Aaron, ,
Faraon, cu a sa casă
Le-a promis acum că-i lasă
Pe evrei să plece-n masă,
Trei zile să nu-l slujească
Ci, Paștele, să jertfească
Și să îl sărbătorească.
Domnul, însă l-a oprit, ,
Inima iar i-ampietrit.

Moise, cu fratele său,
Preot, al Lui Dumnezeu,
Practic l-a amenințat
Pe-acest încăpățânat,
Că ce-au adus pân acum,
Până în această zi,
A fost un simplu parfum
Al relelor ce vor fi.


Vărsatul negru

Rana nu s-a vindecat
C-a da, Domnul, imediat,
La refuzul tronului
Boala de negru vărsat,
Luând cenușă din cuptor,
Ce-n aer au aruncat
Moise, cu-al său ajutor,
În urma păduchilor
Și a ciumei vitelor,
Când, Domnul, le-a alungat
Tocmai i-umplu de vărsat,
-Bube negre pe popor
Și pe toți copiii lor,
Nu doar la oameni și vaci
Da-i lovise și pe vraci,
Creșteau pe ei bubele
Mari, dese, ca murele,
S-a pus Faraon să ceară
De le-a dat, Domnul, afară,
Ca de fiecare dată
Ce-a promis uită îndată,
Dumnezeu, s-a mâniat
Și mâna și-a ridicat,
Lovind cu piatră și foc
Să cunoască că nu-i joc,
Deci, căzuse piatră grea
De nu-o puteau ridica,
Sau să se-ascundă de ea,
Când dreapta, Moise-nălța,
Tunete și foc arzând
Cad, Egiptul, cuprinzând,
Ardea pământul sub sanda,
Faraon, se îngrozea,
Piatra mare ce-i lovi
Lăsa văile pustii,
Distrugând livezi și vii.
În, Gosen, e-o pace mare
Tot avutu-i în picioare,
Faraon, e ca turbat
Când vede ce i-a fost dat,
Simte că poate fi-nfrânt,
El, cel tare pe pământ,
Promite ca și-nainte
Ca și cum n-ar ști că minte,
De, Gosen, este uimit
Că nimic n-a suferit,
Fiind tare indignat
Pe cei doi, i-a alungat.

Muște căinești


Ce lui, Faraon, nu-i place
E a, Gosenului, pace,
Când la cer dacă privești
Vin nori de muște câinești,

Coboară val, după val,
Chinuind om, vită, cal,
Vin în stoluri mari ca vântul
De întunecă pământul,

Faraon, e depășit,
Se simte de tot sfârșit,
Că, de când e pe pământ
Încă de-astea n-a trăit,

De parcă prea mic era
Să poată schimba ceva,
Poate răutatea sa
Și gândul de-a blestema,

Inima-i era de piatră,
Oprea pe evrei la poartă,
Era furios că cei
Doi delegați evrei

Insistau la tron să ceară
Să iasă-n pustiu afară
Și că îl amenințau,
Cu plăgi cum nu mai erau,

Cum n-au fost vreodată-n lume
Presimțind că-l vor răpune,
De, Iosif, el nu știa
Să-i ceară a-l învăța,
Să se abțin-a se lupta

Tocmai cu, Lumina sa,
Preamăritul, Creator,
Robilor apărător
(Faraon, nu-l cunoștea
Nici el și nici curtea sa.)

Și se simțea cumva-nvins
Dar nu putea retracta
Când era deplin convins
Că-i de fapt stăpânul, RA,

Totuși, iată, oscila,
Cineva-l subordona! ! ! ...

Domnul, muștele le-a luat
Doar când, Moise, l-a rugat,
Faraon, ca de-obicei
N-a făcut ce-i cereau ei,

Indoit, de teama lor
Și-a tuturor plăgilor
Ce curgeau peste, Luxor,
Pe, Egipt și pe popor,

Faraon, le zise:
-Cert, mâine veți pleca-n deșert,
De ce-a zis, nu s-a sfiit
Acest om fără cuvânt,
Deci, i-oprise în, Egipt.

Maria Despescu
Scrisă 2020 revăzută și îmbun.
03.01. 2022.












Cele mai recente resurse creștine scrise

Începeți Anul Nou cu încredere și speranță în Dumnezeu Editorial
În timp ce ne apropiem de începutul unui nou an, să ne aducem aminte de promisiunile lui Dumnezeu care ne însoțesc în fiecare pas al călătoriei noastre. Anul Nou este adesea privit ca un moment de ref...
de Elena Tautan 09 aprilie 2024 Citeste mai mult >>
Nașterea Mântuitorului - Făgăduința împlinită a lui Dumnezeu Editorial
În această perioadă de sărbătoare, inimile noastre se întorc către minunea care a adus lumina și speranța în întuneric - nașterea lui Isus Hristos, Mântuitorul lumii. Suntem chemați să reflectăm asupr...
de Elena Tautan 09 aprilie 2024 Citeste mai mult >>
Resursa multipla TEST2 Acorduri
de Resurse pentru Creștini 15 februarie 2024
Resursa Test 2 Acorduri
de Resurse pentru Creștini 15 februarie 2024
Doctrina Bisericii Adventiste - Dumnezeu Duhul Sfant Adventist
Doctrina Bisericii Adventiste - Dumnezeu Duhul Sfant Dumnezeu Duhul cel veşnic a fost activ împreună cu Tatăl şi cu Fiul în lucrarea de creare a lumii, de întrupare şi de răscumpărare. El i-a ins...
de Resurse pentru Crestini 12 februarie 2024 Citeste mai mult >>
Test pacea lui Dumnezeu Pacea lui Dumnezeu
Test de continut articol aici
de Resurse pentru Crestini 02 februarie 2024
Test 2 Cugetari
Aceasta este o resursa de test
de Negoiescu Samuel 26 decembrie 2023
Asociatia ,,Speranta pentru Romania'' lanseaza eSperanta.ro - magazin caritabil de cadouri personalizate Editorial
Dragilor, suntem bucurosi sa va anuntam lansarea magazinului online caritabil eSperanta (www.esperanta.ro).eSperanta.ro este un proiect al asociatiei ,,Misiunea Speranta pentru Romania'', un pas inova...
de Negoiescu Samuel 26 decembrie 2023 Citeste mai mult >>
Zi de curățenie Poezii
1105. ZI DE CURĂȚENIESă scriu un gând eu m-am opritCăci mă cam tem, m-am rătăcitȘi iată, am staționatȘi un pic mai dur, analizat.Mă tem că nu mă recunoscDeși credeam că mă cunosc,O curățenie am pornit...
de Emilia Dinescu 07 august 2023 Citeste mai mult >>
Gânduri Poezii
1104. GÂNDURIDe multe ori ne temem să spunem ce gândim,Nu vrem pe al nostru seamăn, nu vrem să îl rănim,Dar nu ne oprim o clipă ca să analizămPoate-n tăcerea noastră mai rău îl atacăm,Mai rău îi facem...
de Emilia Dinescu 07 august 2023 Citeste mai mult >>
Vezi toate resursele creștine scrise