Și iată... în sfârșit... am sosit

ŞI IATĂ … ÎN SFÂRŞIT …
AM SOSIT!

Venit-am dintr-o lume de mister
Prin întuneric şi scăldată-n apă, (Psalmul 139 v.15)
Cum din adâncul apei de sub cer,
Din întunericul plin de mister
Fu scos pământul; lumea fu creată. (Geneza 1 v.2, 3, 4b, 9)

Venit-am din eterne fericiri
– Ferice de cei ce nu se născură – (Eclesiastul 4 v.3)
În lumea plină de nenorociri;
Venit-am din eterne fericiri
La suferinţe, ca orice făptură. (Iov 5 v.7)

Venit-am să vă fac mai fericiţi,
Să nu vă fie casa prea pustie
Şi binecuvântare să primiţi. (Psalmul 127 v.3; 128 v.4)
Venit-am să vă fac mai fericiţi
Şi planul veşnic împlinit să fie. (Psalmul 139 v.16; Romani 8 v.28)

Venit-am să înviorez cu drag:
Bunici, mătuşi ori unchi ce mă-nconjoară,
Pe cei ce trec al casei noastre prag;
Venit-am să înviorez cu drag
Pe toţi ce pentru mine se rugară.

Venit-am iată şi între cei sfinţi
Spre a primi o binecuvântare
Mai mare decât a oricăror prinţi;
Venit-am iată şi între cei sfinţi
Pentru-a-mi petrece viaţa-n Adunare:

În Adunarea-ntâilor născuţi
Ce scrişi sunt în a Cerurilor Carte (Evrei 12 v.22a, 23, 24)
Ce pe pământ fuseseră crescuţi … (Efeseni 4 v.13)
Venită sunt deci printre cei născuţi
Pe acest pământ, înspre … eternitate.

München, 15 noiembrie 2009, ora 05:33
La naşterea nepoţelei Ruth