Urmare de AICI, , căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii“ (Efeseni 4:3).
În acest articol, continuăm să dezvoltăm subiectul unității creștine. Un aspect fundamental al identității creștine este trăirea în unitate cu alți creștini. În ultimele două articole, am văzut că trăirea în dragoste și trăirea în sfințenie, sunt fundamentale pentru păstrarea unității creștine.
Trăirea în sfințenie și dragoste ne vor păzi de bârfă, de invidie, de mândrie și de multe alte păcate care duc la distrugerea unității. De asemenea, am văzut că nu este nimic creștinesc în a accepta un compromis “de dragul unității”, acceptând astfel devierea de la învățătura Domnului Isus. De dragul Domnului Isus, noi ne-am separat de lume și de sistemul valorilor contrare Scripturii și mergem împreună pe aceeași cale, calea îngustă a Adevărului. Dacă încă nu te-ai decis să-L urmezi pe Domnul Isus, mă rog ca Duhul Sfânt să te lumineze și să pășești și tu prin credință pe această cale, singura cale adevărată, care-ți va da pacea.
În cele ce urmează, aș dori să ne uităm la aspectul practic al trăirii în unitate și anume acela de a veghea unii asupra altora. E important să trăim știind unii de alții, purtându-ne sarcinile unii altora și îndemnându-ne unii pe alții la o viață de sfințenie și de dragoste. “Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.” (Evrei 10:24). În timpul persecuție comuniste din România, creștinii își riscau libertatea și chiar viața ca să se întâlnească, să studieze Biblia, să se roage și să aducă laudă Domnului împreună, pentru că acesta este un aspect fundamental identității creștine.
Recent, am ascultat la un post de televiziune creștin din România, o mărturie a unui membru activ într-o Biserică. Acesta, mărturisea faptul că a trăit, o perioada mai îndelungată, într-un anume păcat. Nimeni din Biserică nu știuse acest lucru, pentru că, după mărturia acestei persoane, își păstrase viața particulară separată de cea de la Biserică. Mă bucur că acest om s-a pocăit și că și-a mărturisit păcatul, chiar public. Dar este important să înțelegem că dacă ne izolăm de membrii Bisericii, nouă ne facem rău și ca urmare devenim o pradă ușoară pentru cel rău. “Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește şi caută pe cine să înghită.”(1 Petru 5:8). Caracteristic vieții de creștin, este faptul că de bună voie, fiecare am intrat în relații în care veghem unii asupra altora și totodată ne supunem disciplinei Bisericii. Să ai în viața ta o persoană matură în credință, căreia să-i dai socoteală, să-i mărturisești căderile tale și cu care să te unești în rugăciune și în post, este o mare binecuvântarea. Planul Domnului Isus pentru noi ca Biserică, nu a fost să trăim vieți izolate unii de alții, întâlnindu-ne doar o dată pe săptămână, la Biserică, pentru un program de câteva ore. Planul Domnului Isus, a fost și este, ca noi creștinii să fim una, cum El și Tatăl sunt una.
Unitatea creștină se bazează pe o gândire comună, fundamentată în Scriptură. Ca să fim una în gândire, în trăire și în scop, trebuie să veghem în privința cunoașterii, înțelegerii și aplicării învățăturii Scripturii. Fiecare dintre noi avem privilegiul de a citi Scriptura și de a o înțelege cu ajutorul Duhului Sfânt. Atunci când iudeilor din Bereea li s-a predicat Cuvântul, ei “Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.” (Faptele Apostolilor 17:11b). Atât individual cât și ca Biserică, noi trebuie să aprofundăm învățătura Scripturii și să o aplicăm în fiecare domeniu al vieții noastre. O disciplină importantă pentru un creștin, este aceea de a cunoaște Scriptura, cu scopul de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a-și cunoaște identitatea în Hristos și de a nu fie dus în eroare. Totuși, nici în citirea Scripturii și nici în studiul biblic, nu trebuie să ne izolăm de Biserică. Unii care s-au crezut singuri înțelepți, au tras concluzii din Scriptură, după plăcerea inimii lor și au ajuns să se rătăcească de la credință.
E important ca membrii Bisericii, cu mic cu mare să petreacă timp împreună în Cuvânt, sub îndrumarea celor care au chemarea de a fi slujitori ai Cuvântului. În Biserica lui Hristos sunt mădulare ale căror slujbă este acea de a da învățătură din Cuvânt. „Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători.” (Efeseni 4:11). Acești oameni care și-au dedicat viața slujirii lui Dumnezeu prin Cuvânt, sunt numiți “mai marii noștri” și eu cred că poartă numele acesta pentru că sunt slujitorii tuturor. „Ascultaţi de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos.” (Evrei 13:17). Acești veghetori trebuie să iubească sacrificial și să aibă o viață bogată de rugăciune și studiere a Cuvântului. Mulți dintre ei, ca să înțeleagă mai bine Biblia, au studiat-o în limba în care a fost scrisă. De mică, am participat la studiile biblice care se țineau cu toți membrii Bisericii. Fiecare persoană prezentă, putea participa atât cu întrebări referitoare la text cât și prin împărtășirea felului în care ei au înțeles textul. De multe ori, vorbitorii păreau a se contrazice, sau chiar se contraziceau. Studiile biblice nu ocoleau nici un subiect și nici un text Biblic. Eram provocată să meditez la Cuvântul Scripturii și doream să cunosc Adevărul. Aceasta m-a făcut să citesc Biblia. Cu timpul, am descoperit frumusețea călăuzirii Duhului Sfânt în studierea Scripturii și încă o mai descopăr și astăzi. Atunci când studiem Biblia împreună sub călăuzirea Duhului Sfânt, creștem spiritual împreună, formându-ne același fel de gândire.
Din experiența mea, am văzut că atunci când copiii, tinerii și cei în vârstă studiază Biblia împreună, sau când participă la diferite activități, se creează o atmosferă de familie, în care fiecare poate să-și folosească darul pentru zidirea altora. Avem nevoie unii de alții! Au fost ani, în viața noastră, când nu am făcut parte dintr-o Biserică în care se ținea studiu Biblic Duminica, cu toată Biserica. În acești ani, am participat la studiul Biblic în timpul săptămânii, care se ținea ori în clădirea Bisericii, ori în case. La vârsta de 15 ani, băiatul nostru s-a înscris într-un astfel de studiu Biblic, săptămânal, la care participam și eu și soțul meu. Era un studiu serios, cu prezența obligatorie, cu temă de casă și care chiar oferea un certificat la sfârșit. Acolo, săptămână de săptămână, timp de mai bine de doi ani, ne-am rugat și am studiat Biblia împreună. La un moment dat, mi-am dat seama că băiatul meu avea multe nelămuriri; ba chiar credea că unele zicale populare, sunt din Biblie. Mulțumesc Domnului pentru oportunitatea de a studia Biblia împreună și lecția învățată, atât de băiatul meu cât și de noi ca părinți. Această experiență mi-a confirmat, din nou, importanța de a studia Biblia împreună cu copiii și tinerii Bisericii. Când Domnul Isus învăța norodul, se adunau și copiii în jurul Lui ca să asculte învățătura. Chiar Domnul Isus le-a poruncit ucenicilor să nu-i oprească pe copilași să vină la El.
Vegherea unora asupra altora este izvorâtă din dragostea care a fost turnată în inima noastră prin Duhul Sfânt. A veghea asupra învățăturii Biblie, atât la nivel personal, cât și la nivel de familie și de Biserică, va contribui la realizarea unității în care am fost chemați să trăim. Vă mulțumesc celor care ați trimis sugestii la această temă. Dacă doriți să sugerați alte aspecte care păstrează sau distrug unitatea, vă rog să trimiteți sugestia dumneavoastră la: https: //luminipentrusuflet. com/contact/.
CITEȘTE URMĂTORUL ȘI ULTIMUL ARTICOL ÎN ACEASTĂ SERIE AICI
MARINELA BUZAS
Publicat: 25 Octombrie 2019
