Ai milă de mine!

AI MILA DE MINE!

*
Ai milă de mine! Sunt în strâmtorare.
Stânca mea, scoate-mă din lanțul morții.
Nu mă lăsa cuprinsă, de amară îngrijorare,
Îmbărbătează-mă! Moartea își scoate colții.

Mi-au sleit puterile, sunt fără vlagă,
Ți-am mărturisit păcatul, mă iartă. . .
Fă mintea mea, să poată să înțeleagă,
Cât de minunat și bun ești Scump TATĂ!

La umbra aripilor Tale, mă adăpostesc,
Din izvorul vieții, lumina să potolească setea,
Blândețea Ta, în credincioșie s-o primesc,
Să dispară definitv din viață fărădelegea.

Nădăjduiesc în Tine, totuși durerea e mare,
Nu uita de mine, Doamne! Vino în ajutor!
Colții morții rod. . . din a mea suflare. . .
Focul morții. . . arde încins. . . în cuptor.

Ascultă-mi rugăciunea, Doamne! Nu tăcea!
Un cuvânt e deajuns și dispare boala rea.
Nu mă pedepsi! Indura-Te! În Tine-mi e nădejdea.
Ți-am mărturisit tot păcatul, toată fărădelegea.

Ești mântuirea mea! Ai milă! Ai milă!
Sufletul meu, Te dorește pe Tine, Isus.
Vin înaintea Ta cu teama, mă-nchin umilă,
Mă poartă pe brațele Tale, mai sus, tot mai sus.

Amin!